Taina Sfantului Botez

Randuiala la primirea catehumenului se face in fata usilor bisericii, in pridvor, inainte de slujba Botezului, deoarece cel nebotezat nu e madular al Bisericii si nici cetatean al cerului ale carui usi ni le deschide numai Botezul. Aceasta randuiala consta in exorcismele rostite de catre preot, urmate de lepadarile si impreunarea cu Hristos la care se angajeaza nasul, ca garant in fata lui Dumnezeu.

Sunt trei rugaciuni in care preotul roaga pe Dumnezeu sa indeparteze de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului.

Sunt intreita lepadare a catehumenului (sau a nasului, in numele catehumenului) de satana, urmata de intreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos.

In timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre Apus sufland si scuipand intracolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine intunericul, ci si locasul celui rau, al lui satana, care e numit si „stapanitorul intunericului” (Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12). Urmand cuvintelor Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna „sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipa pe diavol, in semn ca s-a lepadat cu totul de el si de faptele lui, adica de pacate. Iar cand catehumenul (nasul) marturiseste unirea sa cu Hristos, o face cu fata spre Rasarit, caci intr-acolo era zidit Raiul (Fac. 2, 8), din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-l deschide iarasi Botezul si tot de acolo ne rasare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a si venit Lumina cea adevarata a sufletelor, Hristos.

Este sfintirea apei pentru botez, printr-o ectenie si o lunga si frumoasa rugaciune, in care preotul se roaga pentru sine insusi, ca Dumnezeu sa-i ajute sa savarseasca cu vrednicie Sfanta Taina, pentru cel ce se boteaza si pentru sfintirea apei prin harul si puterea Sfantului Duh.

Este ungerea celui ce se boteaza cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la maini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvantat atunci de catre preot, printr-o rugaciune deosebita, si din el preotul toarna in apa botezului, de trei ori, crucis.

Ungerea inseamna mai multe lucruri:

1. • Untdelemnul fiind rodul maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost izbavit din noianul pacatelor, asa cum ramura de maslin adusa de porumbel lui Noe, era semnul impacarii maniei dumnezeiesti si al izbavirii din potop (Fac. 8, 11). Caci apa potopului a fost preinchipuirea Botezului, precum ne invata Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preinchipuia pe Duhul Sfant.

   • Ne aduce aminte de ungerea cu care erau unsi in Legea veche arhiereii, imparatii si proorocii, cu care a fost uns Insusi Mantuitorul, „Unsul Domnului” (I Regi 10, 1,5; Isaia 61, 1; Luca 4, 18; Fapte 10, 10, 38) si la care ne-a facut si pe noi partasi, caci insusi numele de „crestin” vine de la cuvantul grecesc Χριστος, care inseamna „uns”.

   • Ungerea inchipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, inainte de ingropare, deoarece catehumenul va inchipui, prin afundarea in apa, ingroparea impreuna cu Hristos si invierea impreuna cu El.

A treia si cea mai de seama parte a slujbei Botezului este insasi savarsirea Tainei, adica intreita afundare a pruncului de catre preot in apa sfintita din cristelnita, cu cuvintele: «Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui (la intaia afundare) si al Fiului (la a doua afundare) si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).

Aceasta intreita afundare arata pe de o parte temeiul credintei noastre in Sfanta Treime, iar pe de alta inchipuie cele trei zile petrecute de Domnul in mormant (Matei 12, 40); prin afundarea in apa se inchipuie moartea noastra pentru viata in pacat, de pana aici, si ingroparea noastra impreuna cu Hristos; iar prin iesirea din apa se inchipuie invierea noastra impreuna cu El, pentru viata cea noua intru Hristos.

In Biserica Ortodoxa aceasta Sfanta Taina se impartaseste crestinului imediat dupa Botez; de aceea, randuiala ei nu alcatuieste o slujba aparte, de sine statatoare, ci e impreunata cu aceea a Botezului, ca o prelungire a ei.

Este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o anumita randuiala, in primele trei zile din saptamana Patimilor si sfintit de catre Patriarh impreuna cu membrii Sfantului Sinod, joi in aceeasi saptamana, la Liturghie. Se imparte episcopilor si tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei. Prin multimea mirodeniilor din care e facut, el inchipuie multimea si felurimea darurilor si puterilor Sfantului Duh. Sfantul Mir e folosit nu numai la a doua Taina, dupa Botez, ci si la sfintirea antimiselor si a bisericilor.

Dupa savarsirea Botezului, preotul citeste indata o rugaciune in care roaga pe Dumnezeu sa invredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfantul Mir si de impartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi il unge cu Sfantul Mir, facandu-i semnul crucii: la frunte, pentru sfintirea mintii si a gandurilor; la ochi, nari, gura si urechi, pentru sfintirea simturilor; la piept si pe spate, pentru sfintirea inimii si a dorintelor; la maini si pe picioare, pentru sfintirea faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data zice cuvintele: «Pecetea darului Sfantului Duh. Amin».

Ungerea aceasta este semnul darului Sfantului Duh, Care S-a pogorat in chip vazut asupra Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si Care acum ni se da si noua, dupa botez, in chip nevazut. Prin ungere, noul botezat este un nou hristos, adica uns al Domnului, caci cuvantul grecesc Χριστος inseamna uns.

Inconjurarea mesei botezului, spalarea pruncului si tunderea parului.

Slujitorii, impreuna cu nasul si pruncul, inconjoara de trei ori cristelnita si masa pe care este Sfanta Evanghelie, cantand imnul: „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia”, luat din Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Galateni (3, 27).

Aceasta inconjurare in forma de hora este semnul bucuriei Bisericii pentru primirea in sanul ei a unui nou credincios al lui Hristos. Dupa aceasta, se citeste Apostolul din epistola catre Romani (6,3-11), in care Sfantul Apostol Pavel arata insemnatatea si efectele botezului, apoi Evanghelia de la Sfantul Matei (28, 19, 20), in care se cuprind cuvintele cu care Mantuitorul a intemeiat Taina Botezului.

Dupa ce preotul rosteste mai multe rugaciuni pentru pastrarea nestirbita a darurilor Botezului si Sfantului Mir in noul botezat, uda in apa fasa pruncului si stropeste intai fata acestuia, apoi spala toate locurile unde a fost uns cu Sfantul Mir, stergand astfel Mirul ramas.

Dupa alte rugaciuni, preotul taie crucis cateva fire din crestetul pruncului si le pune in cristelnita rostind cuvintele: «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui…» etc. La popoarele vechi, parul capului era privit ca un semn al puterii si tariei barbatesti (Jud. 16, 18-20); de aceea tunderea lui inchipuie predarea desavarsita a noului botezat in stapanirea si sub ascultarea lui Dumnezeu, intru Care s-a botezat si Care-i este de acum cap sau conducator. Fiind facuta crucis, tunderea e si pecetea lui Hristos; iar intrucat parul este un produs al trupului, tunderea lui alcatuieste si o parga sau o jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos, de aceea, parul taiat nici nu se arunca oriunde, ci se pune in loc curat, de obicei in cristelnita.

Se termina cu o scurta ectenie intreita pentru prunc si pentru nas, dupa care se face incheierea slujbei. Preotul impartaseste apoi pe prunc cu Sfintele Taine din fata usilor imparatesti, caci aceasta este sfarsitul si coroana Tainelor; prin ea noul crestin se uneste desavarsit cu Hristos, devenind astfel madular deplin si adevarat al Bisericii, Trupul lui Hristos.